Cat de sanatoasa e informatizarea Sanatatii? Partea a II-a

Andrei Craciun despre Razvan Vintilescu, ziaristul de odinioara
March 1, 2015
Oameni, boli si bolnavi
March 10, 2015

health_care_software

Frica. Asa suna sec cel mai puternic motiv pentru digitalizarea fiecarei informatii referitoare la actul medical. Frica de a nu se prescrie medicamente scumpe pentru oameni care nu exista, frica de a nu deconta consultatii fictive, frica de a nu trimite la analize morti capabili sa voteze. Frica de a nu frauda sistemul.

Dar ce a putut oare sa genereze atata frica? Cateva mii de medici prost platiti si care isi cauta in fiecare zi motive sa mai ramana in tara? Poate singurii oameni care mai salceaza vieti in Romania? Ei sunt infractorii pentru care se pregateste un sistem de paza de sute de milioane de euro in valoare absoluta? E absurd. Raspunsul e in alta parte, iar ca de fiecare data, in propria lor casa, medicii sunt victime colaterale.  Producatorii de medicamente, miile de laboratoare de analize medicale, zecile de mii de firme care distribuie reactivi si consumabile, lanturile de farmacii, toate acestea traiesc de pe urma actului medical si, in final, ajung sa ia crema financiara.  Totusi, fraudarea sistemului de sanatate in Romania s-a facut pana acum la nivel de “golanie”, de “smecherie”, de”aranjament”. Cumperi ieftin si vinzi scump aparatura medicala, pui monopol pe achizitiile din cateva spitale in virtutea unor relatii personale cu cineva din conducere,  achizitii directe si nu licitatii, genul acesta de “afaceri”.  Incercarile mai destepte au fost penibile: decontarea de analize medicale fara ca acestea sa fi fost facute, medicamente scumpe luate gratis in numele mortilor si vandute pe piata neagra. Asta e nivelul de frauda al micului/marelui pungas din sanatate. Credeti ca ii va opri un card? Ma indoiesc.

Tot ce va rezolva obligativitatea prezentarii cardului de santatate la farmacie va fi certitidinea ca la de bine cum un decedat nu isi poate ridica medicamentul (sic!), nici un asigurat care si-a uitat cardul acasa nu isi poate lua reteta. Cu recoltarea analizelor de sange, lucrurile se complica si mai mult, deoarece ar insemna ca in fiecare punct de recoltare  din tara,  sa fie un computer, un cititor de card si un token. Iar in punctele de recoltare unde opereaza mai multe laboratoare, fiecare sa vina cu infrastructura proprie. Bineinteles, alternativa este ca pacientul sa stea pe drumuri, sa isi aduca de acasa cardul si sa gaseasca un punct de recoltare in care sa fie validat.

Sa presupunem acum ca toata aceasta operatiune are un scop nobil, de a obisnui romanii cu folosirea cardurilor in general, ca o masura ce va duce in final la scaderea evaziunii prin fiscalizarea tranzactiilor. Cam tarziu. Si cam inutil. Pentru ca majoritatea pacientilor e compusa din batrani. Pentru ca pinul acela de patru cifre nu le va imbunatati viata in niciun fel. Pentru ca tinerii stiu sa foloseasca cardurile.

Cel mai mare avantaj al cardului de sanatate este ca oamenii vor afla pe pielea lor daca angajatorul le-a tras teapa cu asigurarile sociale. Pentru ca la orice furnizor li se va spune daca sunt sau nu asigurati. Daca nu sunt, vor trebui insa sa isi rezolve singuri singurei problema. Cu Casa de asigurari, cu angajatorul, cum stiu…. Pentru ca nu vor putea primi nici un servicu gratuit. Ar insemna frauda. Tare as vrea sa stiu daca ITM-ul are  destui agenti sa raspunda numarului de plangeri care vor fi formulate! dar, revenind la pacient, putin il intereseaza pe el ce se va intampla in viitor cu angajatorul, deoarece el e bolnav in prezent, are un card si i se spune ca nu are dreptul la nimic.  Aceasta va fi cea mai mare realizare! Bravo! Ati prins hotul din sistem!

Iar daca va era frica de ce se intampla cu datele obtinute in urma folosirii cardului de cateva milioane de oameni (ce boli au, ce tratamente urmeaza, ce medicamente se vand mai bine pt anumite afectiuni), asta nu face parte din preocuparile legiuitorului. Se gasesc toate pe un laptop al unui informatician de la Casa Nationala de Sanatate.  Conexiunile sunt securizate de serviciile secrete, dar comoara este acolo!

Vor castiga medicii mai mult? Vor fi protejati impotriva pacientilor care ii reclama pentru ca asa au auzit ei la televizor ca se face? Vor inceta ei sa mai plece din tara? Nu. Absolut NU.  Si pentru a nu fi acuzat de a fi “contra-sistemului”. spun ca in principiu, cardul de sanatate e o idee buna, dar necesita inainte cateva masuri obligatorii:

  1. Solutionarea rapida a conflictelor de munca in care angajatorul nu a platit asigurarile angajatului
  2. Adoptarea de protocoale clinice pentru toate specialitatile medicale, care sa ii apere pe medici de reclamatiile pacientilor ce cred ca nu au fost tratati “cum trebuie”.
  3. Motivarea fiscala a contribuabililor sa foloseasca cat mai mult cardul de sanatate (eventual si in alte situatii decat la medic). In Suedia, de exemplu, dupa ce cumperi medicamente de 130 de euro intr-un an (sper ca imi amintesc bine), restul medicamentelor e gratuit. Deci ai tot interesul sa dai cardul la farmacie.
  4. Solutionarea situatiei neasiguratilor care primesc tratamente complexe in cadrul Unitatilor de Primiri Urgente, scurtcircuitand sistemul.
  5. Introducerea unui sistem special de asigurari pentru copii, in special pentru copiii ai caror parinti sunt amandoi nesigurati. Gem spitalele de astfel de cazuri. Responsabilizarea parintilor prin obligativitatea efectuarii de munci in folosul comunitatii daca tot nu au slujba, ar fi un inceput.

Frica nu este niciodata un argument bun. Nu poti construi de frica. Informatizarea Sanatatii trebuie facuta cu curaj, cu viziune, cu un scop predictibil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *