Manager in Sanatate

Cum se cumpara profitul din Sanatate
April 8, 2015
Concurenta neloiala
April 27, 2015

Daca va trece in administrarea Universitatii de Medicina si Farmacie, Institutul Cantacuzino nu va avea sanse semnificativ mai mari de a supravietui concurentei si mediului economic. Dupa cum, niciun spital public nu va ajunge candva pe break-even (adica sa produca suficient ca sa isi acopere cheltuielile).  Profitul, sustenabilitatea, eficienta… sunt cuvinte mult prea mari pentru orice institutie sanitara de stat. Si o sa va demonstrez.


manager sanatateSunt doua mari coordonate care duc la reteta succesului economic in sanatate.
Una este managementul afacerii in sine (pentru ca plecam de la ipoteza ca un spital sau o clinica nu este o unitate de acte caritabile, unde totul se face pe baza de voluntariat si fara niciun plan, ci o persoana juridica, cu cheltuieli si venituri, cu salarii de platit, cu facturi de incasat). A doua este gradul de autonomie al managementului in raport cu finantatorii afacerii (Casa de Asigurari, Ministerul Sanatatii, Guvern, Autoritati Locale).   Daca va intrebati unde vin medicii si asistentele, echipamentele si consumabilele in aceasta ecuatie, o sa va raspund pe sleau: fara acestea nu se poate face nimic. Nici macar o discutie ipotetica. Sunt o cheltuiala asumata din momentul de start al unei afaceri in sanatate. Constituie motorul care produce valoare prin actele intreprinse.  Dar poti sa ai cei mai buni medici, cele mai bune aparate si sa dai faliment, daca esti privat. Daca esti la stat, atunci poate te va salva cineva o data, de doua sau de trei ori… dar nu la infinit. Este cazul Institutuli Cantacuzino.

Partea I

Managementul afacerii. Un manager bun costa. Finantatorul afacerii (fie el de stat sau privat) trebuie sa plateasca neconditionat o cheie de bolta. Un manager trebuie sa cunoasca tot ce se intampla in unitatea pe care o conduce. Cand afacerea devine ampla, trebuie sa delege, dar sa tina sub control sarcinile delegate. Trebuie sa asigure si partea birocratica, si partea strategica. Sa dezvolte, sau sa sustina campanii de imagine si de marketing,  sa conceapa politici de preturi, conditii comerciale pentru partenerii de afaceri, sa raspunda oricarei provocari zilnice. Si nu in ultimul rand, sa inteleaga ca Internetul nu ocoleste Sanatatea, iar cu fiecare an care trece, mai se naste o generatie de “clienti” care vor calca pragul spitalului sau al clinicii cu o mentalitate complet diferita fata de cei de acum 15 ani! Un manager bun construieste echipe, impune o solidaritate ideologica si cladeste un viitor pentru angajatii sai.

De ce costa un manager? Pentru ca toate calitatile de mai sus nu se gasesc in supermarket. Ani intregi de scoala, ani intregi de practica in diverse domenii, influente si cunostinte care ajung sa se amestece in proportii unice pentru a forma puterea de a conduce fara a te pierde in detalii, fara a face munga subordonatilor, sunt printre cele mai costisitoare investitii. Nu doar in Sanatate, nu doar in Romania. Peste tot. Daca sunteti un manager bun, iar cel care va angajeaza nu intelege de ce trebuie sa va plateasca un salariu de manager, refuzati slujba. Cel mai probabil, chiar daca veti negocia o intelegere, nu va pricepe mai tarziu rostul deciziilor pe care le luati.

Statul roman are resurse sa angajeze manageri buni pentru spitalele publice. Dar nu are legi care sa ii permita sa foloseasca acele resurse.  Revenind la Institutul Canatcuzino, daca va fi preluat de UMF-ul bucurestean, cine il va conduce? Un birocrat care este mancat la micul dejun de orice product manager dintr-o multinationala care vinde vaccinuri facute in strainatate? Un cercetator sau o alta somitate profesionala, care nu detine cunostintele pe baza carora sa aleaga un plan de marketing bun? Cine le va negocia distributia? Cine le va reface imaginea? Bineinteles, exista varianta “smecheriilor”, prin ajutorul unor “prieteni”. Este genul de rezolvare a unei situatii cu fraza : “stiu eu un prieten care poate si care nu cere bani”. Nu va amagiti, asta nu inseamna o economie din buget. Inseamna o amanare a inevitabilului faliment. Cand nu ai bani de asa ceva si nici tu insuti nu te pricepi, mai bine inchizi poarta.

 

Partea a II-a

A doua coordonata: gradul de autonomie al managementului, in raport cu finantatorul. Un manager bun trebuie sa poata avea libertatea de a concedia si de a angaja pe cine doreste, deoarece el isi asuma indirect actiunile celor pe care ii conduce. La stat, nici nu poate fi vorba de asa ceva. Un vast sistem de nepotisme, de sinecuri implantate adanc in statul de salarii te impiedica sa scapi de incompetenti. Si nici legile in vigoare nu te ajuta. Tot soiul de organizatii, de la Sindicatul liftierelor care tes goblenuri pana la Uniunea instalatorilor anonimi din spitale vor sari ca arse cand membrii cotizanti sunt luati la bani marunti pentru a vedea daca si cum isi mai pot continua activitatea. Nu poti face investitii, nu ai bani de consumabile, de promovare, de reparatii.  Cersesti in stanga si in dreapta. Exista insa o diferenta intre a fi manager si a obtine finantari si a fi director si a cersi bani de salarii. Nici UMF-ul nu are din cer banii necesari functionarii Institutului Cantacuzino. El va lua bani din bugetul Educatiei si de la studenti, prin taxe.  Sau din diverse proiecte de cercetare si dezvoltare. Dar ce impiedica Institutul sa acceseze aceasta ultima resursa si inainte? Pai exact despre asta vorbim: managementul!

Concluzii

De multe ori, un management defectuos poate avea succes. Evident, atunci cand scopul este inchiderea afacerii si lichidarea bunurilor.  Dar, oare toate spitalele publice din Romania prezinta un asemenea interes? De cele mai multe ori, “relele intentii” sunt minoritare. Majoritara insa este lipsa primei coordonate: statul nu poate angaja manageri.  El numeste in functii, sau scoate la concurs, posturi de birocrati. Am cunoscut multi oameni care conduceau unitati sanitare publice. Unii aveau chiar stofa de manager. Aveau instinctele, aveau hotararea.  Le lipsea insa puterea, autonomia financiara fara de care managerul este ca un peste care se zbate pe o plaja: cum simte ca se apropie de valul izbavitor al marii, cum sufla un vant care il duce inapoi pe nisip. Ce se va intampla cu spitalele de stat? Atata vreme cat nu se schimba modul de recrutare al managerilor (acum nu e nici macar o recrutare, este un fel de invitatie deschisa tuturor celor ce vor un salariu oficial de 4-5.000 ron pe luna si au relatiile necesare la nivel politic pentru a isi mentine apoi slujba) si nivelul autonomiei lor financiare, vor continua sa traiasca exact ca in prezent: de pe o zi, pe alta. Sustinute cu eforturi bugetare imense, cu personal medical putin, dar cu personal ne-medical excedentar, cu asistente inimoase si doctori care salveaza vieti chiar daca primesc 100 de lei pe o garda de 24 de ore, spitalele de stat vor fi baza sistemului de sanatate si in urmatorii ani. Numai ca functionand fara un management corespunzator, mai mult pe baza de noroc la alocarea bugetului, semi-voluntariat si pomeni electorale, nu mai are sens sa vorbim de reforme si extra reforme…. acestea pot fi puse in practica doar de manageri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *