Un sport care prinde

Doctorii si comisarii
June 5, 2015
Albine pentru cleni mofturosi
July 13, 2015

poza blogInseamna efort fizic. Kilometri de mers prin padure, prin apa, pe nisip sau pietris, sarit de cascade, trecut cu masina pe drumuri de raliu montan. Tot ce iti trebuie, cari in spate. Inseamna eleganta si precize. Sa pui un punct de doua grame in mijlocul unei bulboane , sa trasezi un parcurs atat de natural, incat o bucata de lemn sa capete viata mai presus de imitatie, sa atragi un peste a carui vedere, al carui gust sunt de sute de ori mai dezvoltate decat ale omului, cu o iluzie.  Bucuria vine din reusita acestui act de magie, in care, pentru ca rareori exista spectatori, aplauzele  raman in suflet. Bataia din strafunduri, simtita ca o vibratie puternica in incheietura mainii, se transmite cu prioritate prin sistemul nervos, descarcand cisterne de adrenalina.  Echipamentul.  De o finete extrema. De la nalucile menite a scoate pastravii din repezis, pana la lanseta in care se transforma zbaterile lui acvatice, pana la mulineta de jucarie cu care tragi un fir aproape invizibil.

Pescuitul pe un rau de munte inseamna, in primul rand, educatie. O educatie a mintii. Trebuie sa inveti sa citesti natura, sa vezi acele semne care fac diferenta dintre o plimbare prin apa si o partida de pescuit.  Sa inveti creaturile care misuna pe traseul pe care il parcurgi, sa fii atent la urme si la vreme, sa lasi deoparte pudoarea de a ramane curat si placut uscat. Inseamna si o educatie a corpului. Iti trebuie rezistenta sa mergi la pescuit. Sa stai in apa, sa te trezesti dimineata, sa renunti la confortul patului pentru a intra intr-o padure unde nu sunt mai mult de 6-7 grade, pana si vara! Inseamna sa inveti ca o sticla de apa e mai valoroasa decat una de suc.  Inseamna sa vezi ce efecte are poluarea si distrugerea mediului, cand apa se schimba, cand mor pestii, cand totul se usuca uneori. Si apoi, te asigur ca nu vei mai  privi la fel de detasat cum se construiesc microhidrocentrale, cum se defriseaza paduri intregi, cum se arunca reziduuri de-a valma.

Pescuitul nu este un mijloc prin care sa iti potolesti foamea. Desi, ce gust are un peste de rau, care n-a vazut in viata lui hrana concentrata…  Prefer oricand un peste prins de mine, unuia cumparat din supermarket.  E normal sa vrei ceva sanatos. Dar am grija sa las mereu in urma altii care traiesc. Sacrificarea unui clean, a unui pastrav, a unei mrene nu da peste cap un ecosistem. Cand omori cateva zeci de mii cu impulsuri electrice, cu resturi petroliere sau prin devierea albiei, e altceva.

Multi spun ca pescuitul nu este un sport, pentru ca partenerul de joc este mai intai torturat, iar in functie de noroc si/sau de dorinta pescarului, este apoi omorat. Adica nu este nobil sa faci asa ceva, nu este elegant. Cum ar fi, de exemplu, sa ii bagi un deget in fund unui fotbalist, sa fortezi o masina de curse sa zboare de pe pista, sa impingi un ciclist de pe munte, sa musti de ureche un alt om… sa mai continui? Pestii nu simt durerea.  Daca le dai drumul inapoi, in sistem Catch and Release, ei isi asigura un prieten, iar pescarul un partener pt o partida viitoare. Daca alegi sa ii manaci pe pat de legume, trebuie sa ne multumim ca deasupra noastra nu avem un alt pradator care sa ne execute in acelasi mod.  Nu e nicio diferenta fata de un porc sau de o vita care ajung friptura sau mici. Doar ca pentru organismul uman este mult mai sanatos. Iar din cate stiu, unul din scopurile sportului este de a te mentine sanatos.

Poti sa pescuiesti la somn, la avat, la stiuca, sa dai dupa crap sau dupa caras, sa stai la undita, la lanseta, la stationar sau la spinning. Poti pescui fin, sau in forta. Poti sa alegi sa practici pescuitul ca sport, sau doar ca mijloc de odihna (cum consider ca este cazul pescuitului stationar).

In alte tari, loturile nationale de pescuit la rapitori nu sunt cu nimic mai prejos decat reprezentantii altor sporturi: au sponsori, au sustinere, au mediatizare. La noi, pescuitul e inca privit ca o varianta mai ieftina si mai badaraneasca a mersului in supermarket dupa dorada si somon.  Nu suntem multi care sa vedem pescuitul ca pe un sport. Ca pe un sport care te prinde pe viata. Magazinele de pescuit dau faliment, sau pur si simplu se inchid, unul dupa altul. Doar cu cateva zeci de oameni care inteleg ceva ce in America se practica deja de peste o suta de ani, nu poti sustine o afacere. Pierderea lor, zicem noi. A celor care cred ca pescuitul inseamna o rama ce se zbate intr-un carlig , sau un peste balos condimentat prin nisip si iarba…

Exista  insa o tona de argumente care dovedesc ca ei, cei multi, au de pierdut.  Sa vedeti atmosfera unui concurs de pescuit la rapitor, din barca sau de pe mal. Sa vedeti un campionat mondial (da, exista asa ceva si la pescuit). Ori, sa intrati, daca aveti noroc, macar o data in viata, intr-un magazin de outdoor din America. Fie ca se cheama Scheels, Cabelas sau Bass Pro. Si o sa va convingeti ca pescuitul e un sport.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *