Galceava nimfelor. Rapture, Berkley si Bastard

Intoarcerea la ziarul zilei de maine
July 27, 2015
Mitul monarhiei
August 12, 2015

IMG_0941

 

Prima oara cand le-am zarit, mi se pareau niste ciudatenii menite sa provoace atacuri de cord fiintei careia ii flutura prin fata faldurile de silicon. Oarecum apetisante in felul lor, atragatoare prin gingasia culorilor, delicate prin miscarile ondulante ale picioruselor, astea erau nimfele. Roz cu alb, verde cu sclipici, portocaliu cu maroniu. Vedeam si obiecte de “import”, aduse de peste ocean: alb cu verde-olive, alb cu maroniu, negre sau galben cu portocaliu. In toate aceste forme si culori, nimfele produse de compania americana Berkley s-au impus destul de rapid ca fiind naluca cea mai des folosita in pescuitul pastravului pe timpul concursurilor din Campionatul National de Spinning de pe Mal.

Dezbateri au existat mereu:  nu dom’le, ca tot rotativa e mai buna… Personal, cred ca e vorba nu doar de o alegere in functie de stilul de pescuit al fiecaruia, ci si de intelegerea unor aspecte legate  de biologie. Cu nimfele de silicon poti ajunge mai usor pe fundul apei, intre bolovanii care umbresc salmonidele, iar cu rotativele trebuie sa atragi pastravii spre nalucirea metalica din suprafata raurilor vijelioase.  Cand pestii stau lipiti de substrat, degeaba vom incerca, asadar, sa folosim rotativele. Pe de alta parte, cu jiguri de pana intr-un gram, putem juca o nimfa si in pelicula, exact ca pe o rotativa.

pastrav cu nimfa

Lasand insa galceava pescarilor de-o parte, m-a surprins aparitia unor noi tipuri de nimfe in Romania. Produse de Rapture, divizia de spinning a italienilor de la Trabucco, acestea pareau copie fidela dupa suratele de la Berkley. Doar culorile erau diferite, iar pretul mai scazut cu vreo  20%-25%.  Obisnuit cu calitatea bagajeriei si a lansetelor Rapture, am crezut ca dupa ce au pogorat printre noi, ajunsesem eu, acum, in raiul nimfelor.  Unde mai pui ca si firma Bastard adusese un model de nimfa roz cu sclipici, tot din aceeasi gama de forme.  Mi-am luat asadar cate un plic din fiecare culoare ce mi s-a parut relevanta si am plecat spre singura pista unde te poti antrena la pastrav in Romania: Tarnava Mare, sub barajul de la Zetea. De la Rapture am luat nimfe albe cu puncte negre (deci o culoare naturala – Pearl), violet transparente (UV), iar de la Bastard pe cele roz cu glitter.   Ca si “martor” in procesul de testare a eficientei, suratele lor de la Berkley: roz cu alb, pearl-olive si toad. Inscriindu-se cam in aceeasi gama cromatica, alegererea mi s-a parut inspirata. Iar daca va intrebati de ce am facut un asemenea test, raspunsul este unul mai complicat decat v-ati astepta. La ultima numaratoare, aveam in trusa de pastrav vreo 58 de feluri de gume!! Aici includ si mai multe culori din acelasi model. Nimfe, viermi lungi si viermi mici, rame lungi, rame scurte, rame groase si subtiri, mormoloci mari si mormoloci abia eclozati. Asa ca cel mai dificil lucru intr-un concurs de pescuit, sau chiar si atunci cand pescuiesc de placere,  este sa ma decid cu ce incep. Culoarea apei, transparenta, anotimpul, insectele din mediul inconjurator ma ajuta sa fac o prima selectie, dar tot raman cu vreo 20 de posibilitati, din care nu am timp sa probez mai mult de 4-5  pe durata unei manse.

IMG_0926

Primele atacuri au venit la nimfa alba, cu puncte negre. Mai discret la inceput, parca o testa cu varful gurii, fara a avea curajul de a o gusta pe de-a-ntregul.  Am dat din aval in amonte cu greutati mici, apoi am lasat-o sa curga in curent, jucand-o in spatele pietrelor ce ofereau refugiu din calea suvoaielor. Pana la urma, s-a agatat de ea un curcubeu.  Au trebuit insa peste 20 de lanseuri, cu toate ca un prieten aflat cu mine la Zetea, a prins din prima cu nimfa respectiva.  Incerc apoi rozul. Increzator, plasez naluca sub niste crengi care se odihneau la cativa centimetri deasupra apei. Tot atacuri firave. Pun si UV Purple….  Acum, parca disparusera pestii. Mi-am amintit atunci de o discutie cu un amic despre cum ar fi cel mai cinstit sa testezi o naluca: gasesti un loc cu peste si gasesti o goanga care prinde la foc automat. Dupa ce scoti cinci pastravi, schimbi naluca si vezi cati prinzi. Daca nu mai ai succes, o pui pe prima inapoi si daca iar ai parte de drill-uri, lucrurile sunt clare. Una prinde, alta nu.  Daca a doua oara nu mai merge nici nalauca prinzatoare, inseamna ca nu mai ai pesti in fata, ori si-au schimbat brusc comportamentul.

Am lansat asadar o nimfa Berkley, clasica. Roz cu burta alba. Dupa doar doua lanseuri, pestele era in minciog.  Si altul, si altul…. Pun un Berkley Toad. Din nou, festival. Parca mai bine ca la nimfa roz.  Incerc iar nimfele Rapture si Bastard. Prind un peste pe Pearl, unul pe Pink si nu am nici macar o trasatura pe UV Purple.  Schimb locul si repet strategia, cu rezultate similare. Incerc si un Berkley Pearl-Olive, iar pestii  se transforma in stana de piatra. Schimb cu Toad si distractia revine. Am prins si pastrav indigen, si curcubeu, si fantanel.IMG_0924

Rezultate mai bune decat cu nimfele de la Rapture,  am avut cu viermii de la Rapture: Honey Worm , culoare galben-natural.  Adica pestii nu mai pareau atat de suspiciosi cand descoperea naluca in apa. Dar si aici, cand am schimbat pe Berkley Gulp, apa a inceput sa clocoteasca instant (Honey-Worm – ul clasic de la Berkley e mult mai mic decat cel de la Rapture si a incercat sa gasesc ceva similar ca dimensiune)!

In ceea ce priveste nimfele insa, cred ca exista doua posibilitati. Prima este ca nu am ales culorile care sa rezoneze cel mai bine cu pastravii in aceasta perioada, iar desi ca forma sunt identice cu Berkley, modul in care se vad in apa este unul diferit, ceea ce le plaseaza pe alt loc in clasamentul preferintelor pistruiatilor.  Dar, presupunand ca gama de culori de la Rapture este atat de buna, nu pot sa nu ma intreb de ce nu le-a venit si celor de la Berkley ideea de a scoate alte culori si de cativa ani tot insista pe aceleasi  opt nuante… Iar sa investesc din primul foc in 5-6 plicuri de gume abia intrate pe piata doar ca sa le testez, nu cred ca o voi face.  Am auzit de la un prieten ca pescuit cu nuanta Smoke de la Rapture si a prins. Poate o sa ii cer vreo doua nimfe sa le testez, ca sa ma conving. Nu mica mi-a fost mirarea cand, la cateva zile dupa ce am folosit viermii de la Rapture, am vazut ca si Berkley au scos o varianta de Honey Worms  identici ca forma (sau poate o aveau de mai demult, insa eu nu am vazut-o in Romania), ceva mai mari decat varianta clasica, atat de populara printre pescarii de pastrav si clean.

A doua posibilitate este ca desi forma e aproape identica, densitatea materialului si textura pot sa influenteze evolutia si puterea de seductie a nalucii chiar mai mult decat culoarea. Pastravul tatoneaza orice i se pare ca seama a hrana. O gusta, o musca, o inghite si o scuipa rapid. Daca nu i se pare ireprosabila, niciodata insa nu o va lua cu incredere, ca noi sa putem reactiona si sa marcam o captura. Detaliile sunt esentiale! Pe Youtube veti gasi o puzderie de filme cu modul in care mananca pastravul nimfe, cum culege viermii si ramele de pe crengute si frunze care plutesc intre ape. Este un peste care deosebeste nu doar culorile, ci si nuante ale aceleiasi culori. Are momente cand vibratia il incita, iar in alte zile reactioneaza doar la stimuli extrem de slabi. Nalucile pentru salmonide sunt un teritoriu exclusivist. Daca Rapture va reusi sa intre cu succes, atunci pescarii vor castiga, in primul rand, din punct de vedere financiar. Dar italienii mai au un drum lung de parcurs pentru a castiga increderea pescarilor. La fel se poate spune si despre gumele Bastard.  Prind peste, dar nu as incepe cu ele o mansa in competitie.  Pana una alta, am bagat cateva si in trusa de biban. Poate ca la cocosati au un succes mai mare. Cine stie?

P.S.  Nu sunt sponsorizat nici de Rapture, nici de Berkley, nici de Bastard. Am scris acest articol pentru ca sunt satul de textele din reviste, sau de pe alte site-uri, care prezinta doar naluci care merg struna, ori sunt produse de aceeasi companie si nu poti sa stii cat de bune sunt in realitate. Hai sa revenim cu picioarele pe pamant, sau cu nalucile in apa.  Gumele, voblerele, spinner-baiturile se testeaza prin comparatie. Pentru ca, pe mine ca si cumparator, nu ma intereseaza doar daca o naluca “prinde”, ci daca prinde mai bine decat ceva ce am deja in trusa.  Pe ei, ca producatori, ii intereseaza sa vanda, indiferent de ce contine trusa mea 🙂  

4 Comments

  1. Semlecan Gheorghe says:

    Foarte interesant articolul.Intradevar in pescuitul cu naluci exista multe ciudatenii.Uneori un model de o marime si o culoare anume pare sa faca ravagii in randurile pestilor.Dupa un timp insa va fi ”detronat” de alta naluca..nu are o logica anume si tine mai mult de preferintele de moment ale rapitorilor in conditiile de pescuit date la momentul respectiv.Cea mai mare greseala pe care o poate face pescarul este sa catalogheze in ”bune” si ”rele” nlucile din cutie..niciodata nu se stie cand rolurile se pot inversa..Cand plec la pescuit caut sa privesc nalucile din trusa ca si cum atunci le-as pesccui pentru prima data..Fir intins..

  2. horiavd says:

    He, he, he…incepi sa simti! Imi aduc aminte de mondialele de spinning la barca din Italia de pe Po (2011), cand cu o puşcătură de vobler cu care in Ro nu aş fi pescuit la avat nici sa ma plateşti, am prins ceva avati. Si mai era o lingura…(Andronic stie!) Someşane o mai ştii? (nu avea barbeta mare!!!). Deci GS are dreptate…le-as clasifica in naluci pe care le stiu pescuii si naluci pe care nu stiu să le pescui. Da, no…întâi trebuie să învaţ să pescui o gumă (vobler, lingură etc) şi …nu prea mai am timp…peşti să fie că năluci sunt destule…

    • Razvan says:

      Ai pus punctul pe “i”. Factorul timp e cel mai mare adversar al pescarului. Daca ai timp sa testezi o mie de naluci ca sa le inveti cum sa le joci, e perfect. Dar daca nu ai timp decat de 10, ce faci? Mergi la pescuit sa inveti lingura sa inoate, sau sa prinzi peste? Aici e marea batalie comerciala…

  3. horiavd says:

    De multe ori am mers la pescuit cumva …la sigur…si i-am rupt…rar s-a intamplat sa merg la sigur si sa prind foarte putin sau deloc. E, in aceste momente, cand nu si nu, trebuie sa ai puterea de a invata sa pescui nalucile pe care le-ai ignorat pana acum sau nalucile noi (nu neaparat cele recomandate de comercianti). Care crezi ca a fost probabilitatea ca eu sa folosesc acel vobler in Italia pe Po inainte de antrenamente? 1%, 1,5%…5%? Numai ca in antrenamente nu prea s-a prins si atunci am umblat la noutati (de fapt vechituri). Si uite asa acel vobler si-a castigat locul pe panoplia nalucilor pe care nu le voi mai pescuii prea curand (nu spun niciodata). Cu lingura de la Andronic in interventia urmatoare. Cele bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *