Prieten si dusman in lumea medicilor

Mitul monarhiei
August 12, 2015
Ozonoterapia in acnee si alergii: 100% tratament
August 17, 2015

kids_with_headache

Ce inseamna sa fii dusmanul unui medic? Hai sa ne uitam mai intai la intrebare mai simpla: cand esti prietenul unui medic? Atunci cand il respecti, atunci cand il asculti, atunci cand intelegi ca statul roman isi bate joc de el? Dar daca din aceasta prietenie, survine la un moment dat impulsul de a-l ajuta, prieteneste, sa isi plateasca rata la casa, ori taxa la un congres, sau biletul de avion pentru concediu? Conform celei mai recente decizii a Inaltii Curti de Casatie si Justitie, acest gest iti poate trimite prietenul in puscarie, sau cel putin in fata unor procurori care sa il acuze de o fapta penala. Prietenia are, azi, mai multe intelesuri decat in urma cu 20 de ani. Exista prieteni in viata reala si prieteni in cea virtuala. In viata reala, nu te poti imprieteni cu adevarat dupa o experienta comuna de cateva minute, fie ea si salvatoare pentru unul dintre cei implicati. Dar in viata virtuala, acolo unde inchipuirile si ideile se intrupeaza libere de inhibitii, si cateva secunde, doar un impuls e necesar pentru a lega o prietenie. Nu intri in spatiul privat al celuilalt, nu ii afectezi intimitatea. Dar impartasesti cu el ceva. Si, la nevoie, il poti ajuta. Cu un like, cu un share, sau in cazul unui pacient multumit de serviciile oferite de un medic, cu bani.
Problema spagii la medici se invarte mai mult in jurul cuvantului “ajutor”, decat in cel al mai des folositului “mita”. Sa ne rezumam la obiect: Nu exista nicio reteta pe lumea asta prin care un medic sa poata supravietui din banii platiti de statul roman ca si salariu, cu tot cu sporuri si alte chichite. Concediul unui medic nu se compara cu cel al unui inginer. Timpul liber al unui medic nu este acelasi cu al unui politist. Nu este o aroganta, ci o realitate universal valabila. Inca de pe vremea cand sefii de trib se schimbau pe banda rulanta, dar vraciul ramanea acelasi. Si oricat ar incerca cineva sa argumenteze contrariul, in special cu teze socialiste, nici comunismul, nici nazismul, nici un alt regim politic nu au reusit sa stearga aceasta realitate. Asadar, banii pe care un medic din Romania ii primeste de la un pacient multumit, reprezinta un ajutor pe care acel pacient si-l acorda siesi. Pentru ca altfel, medicul acela va pleca. Mai intai din spitalul de stat, apoi poate chiar din tara. Fratilor, medicii au mereu optiuni de munca, ei nu trebuie sa isi caute de lucru cu anii, sau cu lunile, ca toti sfertodoctii care isi dau cu parerea despre ce trebuie sa faca un doctor si cum ar trebui sa suporte cu stoicism conditiile din minunata noastra tara. Cu Basescu in frunte, gasca de imbecili care i-a trimis pe medici sa isi caute de lucru pe alte meleaguri, daca nu le convine in Romania, ii condamna la suferinta pe cei care inteleg miezul profesiei. Gasca asta e asa de mare, ca in ea ii vedem pe absolut toti politicienii care au trecut prin guvern si prin parlament in ultimii 26 de ani. Niciunul dintre ei nu a fost in stare (nu zic ca niciunul nu a vrut) sa schimbe statutul medicului din punct de vedere legal, pentru a il scapa de umilinta ajutorului de la prieteni. Iar mai nou, nici sa te umilesti nu mai este de ajuns, ca te trezesti cu dosar penal.
Vlad Mixich spune intr-un editorial elocvent ca instanta suprema nu putea sa dea alta decizie. Asa este. Astea sunt legile si toti ne supunem lor. Mai spune si ca politicienii de azi sunt fortati acum sa gaseasca o solutie, ca s-a rupt pisica. Eu cred ca s-a intamplat ceva mai grav. Nu doar pisica s-a rupt, ci s-a rupt o regula sociala, s-a desfiintat o prietenie care aseza cat de cat o apa in matca ei. Este normal ca acum medicii vad dusmani oriunde in jurul lor, din moment ce prietenii le-au fost luati cu forta prin decizia Inaltei Curti. Chiar daca doar cei virtuali. Uneori, acesti dusmani sunt perfect catalogati. Alteori, cum este cazul judecatorilor care au luat aceasta decizie, singura posibila de altfel, au intrat inevitabil in cocina, fara insa a avea un miez dur de antipatie fata de medici.
Ce se poate face? Mixich spune ca solutia este in mana politicului, a legiutorului care trebuie sa redea din punct de vedere financiar si legal demnitatea medicilor, sa le creeze conditiile optime ca ei sa isi poata practica profesia. Din pacate, prietenul meu este putin idealist. Nu cred ca viteza cu care se va misca Parlamentul sau Guvernul condus de un premier absent va depasi viteza cu care se aduna penalizarile la intretinere, la rata, la chirie, nu va depasi viteza de rotire a cifrelor care indica pretul la benzina, a modului in care iese bonul din casa de marcat de la supermarket. Iar noi, ca prieteni, nu putem face nimic. Aparent. Putem face ceva, chiar daca pare nesemnificativ la prima vedere. Ii putem exclude din listele de “prieteni virtuali” pe cei care ii considera pe medici sclavi ai propriilor dorinte, niste slujitori care trebuie sa indure orice si oricat, pentru ca asa trebuie, pe toti cei care vorbesc urat despre doctori, care nu au rabdare sa astepte la rand la o consultatie, care manifesta violenta verbala si fizica fata de intreg personalul medical. Adica pe dusmanii medicilor.
Am inceput de ieri o curatare a listei de pe Facebook. Iar in viata reala voi face aceeasi curatenie. Tacerea nu a fost un raspuns intelept de data asta. I-am lasat pe prea multi sa isi dea cu parerea despre medici, fara a le intoarce vorba. Si din cauza lor s-a ajuns aici. Desteptii tac si prostii vorbesc. Trebuie sa vorbim, sa disecam aceasta pisica rupta. Altfel, ne vom intoarce la samani si alte specii disparute, sau vom inventa unele noi de vindecatori miraculosi, pentru ca medicii, repet, isi gasesc de lucru oriunde.
Si ca sa revin la cuvintele lui Vlad Mixich: se aude, domnule presedinte Iohannis? Este sau nu o problema de siguranta nationala? Ca de sanatate nationala cu siguranta este.

P.S. Se vorbeste, mai mereu, de “uscaturile” din padurea medicala, de acei medici care conditioneaza actul medical. Numai ca desi se spune la inceput ca sunt doar cativa, ca sunt exceptii, mereu pornind de la exceptii se ajunge la solutii generale. Cred ca din cauza catorva copaci uscati, oricat de impunatori, nu vedem padurea… sau mai rau, riscam sa o taiem la gramada.

sursa foto: www.achenet.org

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *