Puterea valorii si valoarea puterii

Pamantul fagaduintei induse. Marile migratii ale oamenilor mici
September 2, 2015
Deacoloncolo
October 2, 2015

elis island

 

Jose si Ahmed nu s-au cunoscut pana acum, dar au multe in comun. Ar fi, in primul rand, prietenii de pe Facebook. Apoi, marca de smartphone primit gratis, cand si-au facut abonament. Amandoi vor o viata mai buna pentru familia lor si nu pricep de ce Dumnezeu le-a dat drept casa o mizerie darapanata intr-o tara unde linia vietii lor nu are nicio sansa de a se ridica din praful care le mistuie sperantele. La cateva sute de kilometri distanta, amandoi vad fructul interzis. Statele Unite ale Fagaduintei, pe de o parte, si Uniunea Europeana a Bunastarii pe de alta. Numai ca, aici se cam termina cu asemanarile. De pe ecranul telefonului, din strafundurile Wikipedia, din nemarginirea Google-ului, valorile in care Jose si Ahmed isi pun speranta, fie ca se numesc “libertate”, “egalitate”, “toleranta” sau “castiguri materiale”, le-au intins o capcana.
In SUA, valorile se impun prin putere. Esti acceptat ca imigrant, ca refugiat, poti sa devii si cetatean american, dar daca nu tii mainile pe volan cand politistul vine langa masina, iti poti lua un glont in cap cat ai zice “Washington”. Cearta-te cu un medic intr-un spital si petreci noaptea in puscarie. Zi ceva urat despre un erou national si iti lasa vecinii pungute cu rahat de caine pe presul de la usa. Tot sistemul de valori care garanteaza libertatea si egalitatea de sanse, acel minunat croit drept de a-ti cauta fericirea, se bazeaza pe putere. Ani la rand de practica in exercitarea puterii prin forta bruta au croit o societate in care valorile sunt ocrotite. Uneori cu vorba, alteori cu arma. Asta e. Libertatea costa. Fericirea costa. Cum nu au avut niciodata nici bani, nici valori, e cam greu de inteles acest lucru pentru Ahmed si Jose.
E greu de inteles si pentru Europa, un continent cu traditie in naivitate institutionala. Europenii nu isi dau seama ca, daca ar putea, si Ahmed s-ar duce in SUA. Numai ca e un ocean pana acolo. Si chiar daca ar ajunge, tot nu ar intra asa usor precum a fost pana la Budapesta si Viena. Bazati pe logica si corectitudine politica, europenii pretuiesc valorile si dispretuiesc puterea. Sau, folosirea puterii sub forma fizica, mai precis. Dupa doua razboaie mondiale, cred ca e de inteles. Insa convietuirea alaturi de SUA in alte aliante, precum NATO, ar fi trebuit sa ii invete cate ceva. Oricat de generos ai fi cu prezumtia de inteligenta a speciei umane, ori cu suprematia logicii in viata cotidiana, nu renunti benevol la puterea cu care uniformizezi implementarea valorilor intr-o societate eterogena. Ori, exact asta a facut Uniunea Europeana in ultimii ani. Extrem de multe drepturi si libertati si aproape nicio obligatie. In vreme ce SUA a urmat un drum coerent in gestionarea problemei celor ca Jose, care vor sa intre in tara ca sa-si schimbe viata, in Europa fiecare stat a facut ce a vrut. Lui Jose ii este frica de granicerii americani. Ahmed nu are nicio remuscare in a forta granitele oricarui stat din Europa. Daca unul e constient de riscul pe care si-l asuma, celalalt nu vede niciun risc. Aici e punctul nevralgic al Uniunii Europene. Lipsa unei politici externe puternice, lipsa unor masuri de securitate comune la granitele sale si lipsa de curaj in a aplica forta pentru a implementa aceste politici.
Smartphone-urile nu ii fac pe oameni mai destepti. Doar le dau mai multe idei, iar daca acestia nu au o educatie in prealabil, ii fac si mai periculosi in acelasi timp. Puterea valorilor nu aduce nimic bun de una singura in lumea reala. In dezbaterile din universitati, in discursurile politice si in campaniile electorale este de neinvins. Dar aici, la granita pe care Ahmed tocmai o trece impreuna cu cinci sute din cei mai buni prieteni, nu valoreaza nici cat o patrula inarmata care sa ii opreasca de la incalcarea legilor unui stat. Cat de paradoxal: invocam accesul liber la niste valori esentiale, prin fraudarea in masa a unei valori fundamentale, respectarea legilor. Asa cum am argumentat aici, marea migratie a lui 2015 nu are nimic in comun cu fenomenul refugiatilor din razboaiele mondiale sau din lagarele totalitariste. Uniunea Europeana a dat dovada ca stie ce inseamna puterea valorilor comune. Dar existenta sa va depinde acum de felul in care apreciaza sa foloseasca valoarea puterii.

 

P.S. Fotografia e luata de pe nps.gov. Arata imigranti europeni la sosirea in SUA. Eu nu vad nicio asemanare cu valul “refugiatilor”, dar mi se pare ca varianta europeana de admitere in spatiul UE e infinit mai blanda decat procesul prin care treceau domnii la costum din fotografie.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *