Increderea in naluci

Un laborator la 4 medici de familie. 25% din romani au trecut prin spitale in 2014!
November 25, 2015
Medicina, intre PFA si SRL
January 7, 2016

vobler jackall

Cred ca, undeva prin cartile copilariei, cu pusti temerari si aventuri grozave din vacantele petrecute la bunici, am descoperit cuvantul “naluca”. L-am intalnit apoi prin povestirile despre pirati si comori, cavaleri si exploratori. Era un cuvant oarecum prietenos, spre deosebire de sinonimul “fantoma”. Naluca presupune o implicare activa a celui care o vede si care e , partial macar, constient de faptul ca simturile sale ar putea fi inselate de ceva ce nu este ceea ce pare. Ca are o nalucire, dupa cum se spune in cartile pe care azi nu le mai citesc copiii.  Acest fenomen de a face un lucru sa para ceva ce nu este, insa cu o doza de credibilitate atat de mare incat sa fii tentat sa verifici prin proprie experienta cat adevar si cata inselatorie se afla la mijloc, sta astazi la baza pescuitului pestilor rapitori. Cred ca romanul este o fire mai poetica din fire, desi de multe ori ar trebuit croit ca sa revina la realitate. Momelii pe care o foloseste in acest stil de pescuit la stiuca, salau, somn, clean, avat sau pastrav, nu i-a spus banal “momeala”. A tradus partial sau a importat pe nemestecate anumite denumiri partiale, ale categoriilor de momeli: voblere, rotative, linguri, gume, spinner-baituri. Dar pe toate, luate la gramada, le denumeste “naluci”. In limba engleza, echivalentul este de “lure”, adica “momeala”. Dar nu se pun englezii cu metaforele mioritice 🙂fantanel

Ca si in cartile de fictiune, o naluca este atat de reala pe cat ii permite cel care o observa sa fie. Iar la baza “nalucirii”, sta credinta in puterea “nalucilor”, in existenta lor nemijlocita. Dupa cativa ani de spinning, fiind pus in fata unui arsenal supradimensionat de articole  de pescuit, am realizat ca 80% din timp pescuiesc cu aceleasi naluci. Intr-adevar, le si schimb intre ele. Dar doza de incredere pe care le-o acord in capacitatea lor de a scoate stiuca de sub frunza de nufar unde-si face siesta, ori de a rapi atentia pastravului care vegheaza in miezul suvoiului este relativ egala. Medical vorbind, fenomenul de “a avea incredere” produce efecte similare cu efectul placebo. Cand ai incredere intr-o naluca, lanseurile devin mai precise, deoarece la nivelul creierului, coordonarea intre informatia vizuala si actiunea mainilor care lanseaza lingura, iar apoi o joaca intre ape, creste. Credinta in “ceva” actioneaza similar, indiferent daca acel “ceva” este un sfant, o echipa de fotbal, un calugar, sau un lider politic. In pescuit, ea se traduce in suprapunerea locului unde trebuie sa arunci “momeala”, cu felul in care trebuie sa o animi si ca, daca toate aceste coordonate se intersecteaza, vei prinde peste!

stiuca oscilanta

Discutia despre tipul momelii, deci a nalucilor, este una extrem de lunga si ne face, de cele mai multe ori, sa ne caram cu sifonierul in spate pe malul baltilor. Personal, cred ca din sirul de variabile esentiale care alcatuiesc personalitatea unei naluci (reactivitate, adancime optima pt evolutie, marime, model imprimat si culoare) trebuie sa ne gandim in primul rand la cele care pot influenta decisiv pescuitul pe o apa. Adica, degeaba vii cu voblere de adancime pe o  balta plina de cocioc. Din ce ramane, eu aleg marimea si modelul care seamana cel mai bine cu prada naturala a pestelui vizat din acel habitat. Culorile le potrivesc in functie de intensitatea luminii de afara si de culoarea apei. O a treia selectie are loc pentru a stabili gradul de reactivitate al nalucilor. De obicei, dupa prima jumatate de ora iti cam dai seama daca pestele se hraneste activ, sau trebuie sa i-o treci “pe la bot” ca sa o ciuguleasca. In acest caz, nu e prea tarziu sa te intorci la masina sa mai aduci modificari trusei de naluci (daca pescuim de pe mal), iar daca suntem in barca, inchid geanta cu nalucile care nu se potrivesc si insist doar cu cele in care am incredere in ziua aceea. Adica, un soi de trusa rapida, din care incep sa rotesc 3-4 naluci la fiecare 4-5 lanseuri.

clean popper

Increderea in naluci nu inseamna o credinta oarba, o dogma care ne guverneaza zilele de pescuit. Ea este, mai presus de orice, increderea in alegerile rationale pe care le facem, in faptul ca norocul este un factor important, dar nu decisiv.

Am incredere ca doua modele de linguri pot scoate din apatie o stiuca. Sau, ca un Canibal Shad Firetiger trebuie incercat oriunde ai cea mai mica suspiciune ca o Cumatra si-a facut salas. Sunt convins ca Mepps Aglia Nr.2 Firetiger este naluca universala, desi nu seamana cu ceva concret. Un bulgare zumzaitor, care raspandeste unde de soc si sageti colorate prin jungla subacvatica. Pastrav, clean, biban, strapazan, stiuca, avat sau rosioara, toate aceste specii au cazut prada “banalei” rotative. In pescuitul de finete de pe raurile de munte, nu concep sa plec fara rotativele Smith.  In voblerele japoneze de pastrav, cred ca si cand ar fi fost cioplite din toiagul lui biban doradoArsenie Boca 🙂 Iar pentru pacalirea cleanului la deal si la campie, crank-urile de la Strike Pro sunt sfinte.  Insa, nu plec niciodata dupa clean, fara un popper de la Jackall. Bibanul il vanez cu o tolba restransa de Mann’s-uri mici. Sunt naluci, care si-au dovedit eficienta in mod constant.

Descoperirea anului 2015 nu a fost o naluca anume, ci o serie de naluci produse de japonezii de la Pontoon21 pentru piata din Federatia Rusa. Awaruna, pentru o bataie agresiva si un plus de culoare, sau Ratta, pentru un spionaj discret al adancimilor, pe vreme rece. Eu am dat cu ele doar la stiuca. Altii, au prins  si salau. Insa, cu o gama mare de culori apetisante (negru cu rosu, chartreuse cu argintiu, albastru cu alb si galben pal), dimensiunile mari de Awaruna au devenit parte din trusa rapida.

 

Nalucile apar si dispar. Uneori, dispar in agataturi. Alteori, dispar in memorie. Am redescoperit anul acesta cateva naluci bune, in care aveam incredere, dar pe care nu le mai folosisem de mult. Surpriza au reprezentat-o, astfel, un model de oscilanta si unul de vobler. Banale, de altfel. Dar, pur si simplu, furat de “nalucirea” comerciala a sutelor si miilor de modele disponibile in magazinele de profil, uitasem clasicii pe raft, in arhiva amintirilor.

salau rac

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *